După cum v-am obișnuit, îmi doresc să fiu cât mai sinceră și deschisă față de cititori, abordând subiecte care țin de viața de artist introvertit. Spre bucuria mea, mulți dintre voi ați prezentat interes față de aceste lucruri pe care le scriu, și m-ați încurajat să continui să vă povestesc mai multe. Vă mulțumesc pe această cale!

De data aceasta, voi face un mic rezumat ale reușitelor din primele 6-8 luni ale anului 2023, cât și impedimentele de care m-am lovit, și cum am reușit sau ce anume fac pentru a-mi menține sănătatea mintală intactă.

Despre reușitele anului

Anul 2023 a început foarte promițător, bombardându-mă cu o mulțime de proiecte și colaborări frumoase. Chiar mă gândeam, începeam să înțeleg la ce se referă mulți oameni când povestesc despre acel bulgăre de zăpadă care se învârte și crește din ce în ce mai mare. Așa m-am simțit și eu. Am avut bucuria să finalizez ilustrațiile pentru cartea Promisiunea de la Editura Viață și Sănătate, continuând cu o altă carte publicată tot la ei, Bing din Kobuk. Mai departe, m-am bucurat de o altă colaborare emoționantă cu Editura Humanitas pentru cartea Povești despre speranță, scrisă de Mihai Mănescu. Toate aceste proiecte se întâmplau prin ianuarie-februarie, iar tot pe atunci primeam vestea că Editura Univers acceptase să publice cartea Cum sare piper pe Lună?, la care am lucrat în anul anterior, pe puțin 6 luni, împreună cu autoarea Dorothea Ko. Prin luna mai am avut o colaborare frumoasă și cu Teatrul Ion Creangă pentru festivalul VăraTIC. Pe lângă toate aceste proiecte frumoase, mă bucuram și de succesul din propriul magazin. A fost primit cu brațele deschise calendarul Fântâna vie pentru anul 2023, iar în martie felicitările Vestitorii primăverii au fost vedete. Nu mai zic de ilustrațiile personalizate, am fost un spiriduș în devenire.

Desigur, pe lângă toate aceste colaborări, fiindcă în timpul pandemiei am simțit, ca mulți alții, că am fost închisă în casă, am încercat să fiu cât mai activă atât pe social media cât și fizic: am participat la diverse evenimente precum Re:Imagine, livedrawing susținut de Muzeul de Artă din Brașov, expoziția Pastel de la Galeria Inspiratio, dar am avut parte și de colaborări frumoase cu alți artiști. M-am bucurat de compania colegelor de breaslă Ana-Maria Gălețeanu și Anda Ansheen, participând la Street Delivery cu proiectul Brașovul colorat, pe care l-am expus cu mare drag și în cadrul festivalului LIBfest. De altfel, m-am implicat și în proiecte care au un impact emoțional pentru mine, am povestit despre Sanctuarul Libearty din Zărnești, unde am reușit să strângem împreună bănuți cât pentru adoptarea unui ursuleț, și atât cât am putut, am ajutat și proiectul Super Bunici din cadrul Brașov Heroes.

Bună ziua, Domnule Burnout!

Toate aceste realizări la început de an, au atras după sine și un personaj care, în prezent, este destul de des invocat și anume domnul Burnout. Acest sindrom s-a instalat mult mai devreme decât m-am autodiagnosticat eu.

Aceste proiecte frumoase înșirate mai sus par a fi visul oricărui ilustrator, însă în spatele lor ascund multe lucruri, unele mai neplăcute decât altele (vorbesc la general, nu neapărat despre aceste proiecte).  Când am decis să fiu ilustrator de cărți pentru copii, știam că va fi dificil dar nici chiar atât. De multe ori se cer o mulțime de ilustrații într-un timp foarte scurt, datele despre proiecte nu sunt puse pe masă așa cum te-ai aștepta, iar bugetele sunt mici, pentru anul 2023. Mi-am dat seama că pentru a fi un ilustrator de carte în România, ar trebui să lucrezi câte o carte pe lună pentru a putea avea un venit decent, măcar minimul pe economie (că ești PFA sau ai SRL, vei ajunge să plătești toate taxele pentru un angajat). Iar dacă ați citit articolul despre ilustrații și cât costă, veți vedea că este imposibil de realizat așa ceva. Ajungi să ai nopți nedormite, fără weekenduri și concedii (ceea ce pățesc de vreo 2 ani încoace).

Sunt conștientă că în această industrie de cărți ilustrate sunt mai multe aspecte la mijloc, cum ar fi găsirea unor colaboratori compatibili, bugetele sunt restrânse și costurile sunt mari, iar câte și mai câte, însă ilustrația de carte, care ar trebui să fie o operă de artă în sine, se transformă într-un business, care are înainte de educație, banul. Nu mai zic de reducerile de 30-50% în sus aplicate cărților, unele abia publicate, pe care părinții le vânează. Pe Instagram, într-un highlight povestesc despre cărți.

Toate aceste aspecte, m-au condus pe la final de martie într-un mic burnout, care eu nici măcar nu știam că are de gând să se instaleze. Mulți cred că sindromul burnout apare de la prea multă muncă. De când mă știu muncesc foarte mult și iubesc să muncesc. La final de zi, după 9-10 ore muncite, mă simt împlinită, și îmi place acea stare de corp leșinat care cere somn. Mi-a plăcut acest podcast în care Nir Eyal amintește despre un studiu făcut pe baza acestui subiect. Burnout nu este munca pe care o faci ci tipul de muncă pe care o faci. Este dezechilibrul între mari așteptări și lipsa de control. Aceste lucruri atrag de la sine renunțarea care, de asemenea, poate aminti de definiția morții. Știu, sună macabru, însă are logică. Tot Nir Eyal amintește că Schopenhauer descrie viața ca fiind orice ființă care încearcă să schimbe mediul înconjurător în beneficiul ei. Dacă nu îți poți schimba împrejurimile, simți nevoia să renunți. Ajungi să înveți ce înseamnă să fii neputincios.

__________________________

Mie mi-au dat mult de gândit cele de mai sus. Când am ascultat acest podcast, în sfârșit începeam să înțeleg de ce când mă gândeam la ilustrație simțeam o durere în piept, eram foarte tristă și lipsită de motivație și speranță. Adunate, unele peste altele, am simțit nevoia de evadare, iar dacă munca este ceva ce aduce satisfacție și împlinire, în cazul meu nu își mai făcea efectul. Dorința mea de a ilustra cărți pentru copii s-a diminuat din cauza lipsei de interes care se acordă acestei industrii: în unele cazuri nu există seriozitate, se cere cantitate înainte de calitate, iar ilustratorii trebuie să devină propriul lor avocat atât pe plan emoțional cât și antreprenorial. Ok, ok, știu, în orice meserie există așa ceva, însă am trăit și ca angajat și ca freelancer, iar cea din urmă este de 10 ori mai dificilă.

Pentru mine burnout se simte când mă gândesc la ilustrații, în general. Acum 2-3 ani în urmă mă visam făcând asta, acum evit ilustrația și ce ține de ea. Se întâmplă asta tocmai pentru ce zicea mai sus Nir Eyal, îmi este dificil să aduc schimbări în ilustrația de carte, să cer claritate, bugete mai mari și proiecte în care să primeze calitatea și nu cantitatea. Dacă experiența și expertiza mea nu sunt cerute, de ce să mai continui, de ce să nu renunț?

__________________________

Acum că m-am plâns, la figurat, voi continua să menționez câteva lucruri pe care le fac, pentru a fi OK și pentru a NU ajunge în stadiul în care să fiu nevoită să ajung la un specialist. Încerc să previn, înainte să tratez ceva. În momentul în care mi-am dat seama că nu mai rezonez ca în trecut cu ilustrația, mi-am făcut o listă de lucruri care mă fac fericită sau care îmi aduc bucurie. Este exact același proces ca cel al lui Marie Kondo. It has to spark joy. Eu m-am întors la animație, este cea care mă calmează și îmi oferă adăpost pentru ore înșir, mă liniștește. De altfel, m-am întors și la colaj, care de asemenea este utilizat în terapia prin artă. Deci, am încercat să fac activități care nu solicită creierul prea mult, activități care sunt mai mult tehnice și au nevoie de o mică logică în spate.

Activitățile pe care le-am avut în afara casei, expozițiile sau participările la Street Delivery și LIBfest au făcut parte din același proces de îndepărtare a mea de burnout. Ajută foarte mult să te înconjori de persoane optimiste și pline de viață, care îți oferă libertatea să te odihnești în ritmul tău, dar care îți pot oferi și un motiv pentru care să nu renunți.

De multe ori, persoanele care suferă de acest sindrom evită lucrurile care cândva le provocau plăcere ­­– le înlocuiesc cu mâncare nesănătoasă, binge watching, mult scrolling pe social media și alte activități neproductive. Cu timpul, persoanele afectate cred că sunt leneșe și încep să aibă sentimente negative asupra lor. Dacă și tu simți că te afli în starea aceasta, recomand cel mai mult să notezi lucrurile acestea, să vezi ce anume ți-a provocat aceste simptome, și dacă este într-adevăr burnout. Să nu te forțezi să faci activități care nu îți aduc plăcere și să le lași să vină natural. Nu este vina ta. Desigur, dacă simți că aceste lucruri te depășesc și nu le găsești o rezolvare, nu ezita să discuți cu un specialist!

Concluzie

Cred că era inevitabil să nu ajungem să auzim tot mai des în 2023 despre burnout, când am avut 2 ani de pandemie, iar următorul an a fost tensionat din cauza războiului de la graniță. În continuare, 2023 este un an dificil, care ne pune la încercare cu criza economică. Pentru a ne feri de problemele din jurul nostru, care ne-au afectat mai mult sau mai puțin direct, ne-am îngropat în muncă și am căutat soluții prin care să evităm factorii externi, care ne pot face nefericiți. Când timp de aproape 4 ani am fost puși sub un stres continuu, este de așteptat să rămânem fără resurse și să cedăm într-un fel sau altul.

Nu uita, încearcă să cauți cauza și să o previi, înainte să o tratezi. Dacă ceea ce simți este prea greu de dus în spate, să nu îți fie teamă să apelezi la un specialist!